A change

Am invatat sa mananc! Dupa ani de zile de trait pe planeta asta, am invatat si eu sa nu mai spun nu!

Cand eram micuta, tatal meu imi spunea mereu: “Incearca! S-ar putea sa-ti placa!” Dar mereu raspunsul era acelasi: “Nu!”. Un “nu” hotarat si decisiv! Nu vroiam sa incerc! Ori nu imi placea cum arata… Ori cum miroase…ori avea maioneza…raspunsul era mereu acelasi!

Mai tarziu am plecat de acasa. M-am mutat la Bucuresti, lucrurile au devenit un pic mai dificile, pentru ca nu mai era mama care sa imi gateasca ce imi placea! Asa ca o buna perioada de timp am apelat la fast-food-uri, proasta alegere! O mare gresala!
Dupa ce m-am mutat singura, am inceput sa apelez la retele mamei si am revenit la mancatul “ca la mama acasa”.

Cand am inceput sa calatoresc si sa vizitez tari in care meniurile erau diferite de cele cu care eram obisnuita, mi-a fost foarte greu! Mereu spuneam:”Nu”! Continuam sa fiu fetita care l-a luat pe nu in brate. Dar, ce nu facem noi pentru persoanele pe care le iubim! Ducu m-a “santajat sentimental” si m-a facut sa incerc noi feluri de mancare! Asa ca incet-incet, timid, am inceput sa gust. Am descoperit sanzatii si gusturi la care nu ma asteptam!

Acum, nu mai trebuie sa mi se mai ofere sa incerc! Am inceput sa imi doresc sa incerc singura lucruri noi, pentru ca sunt nerabdatoare sa dau peste ceva nou!

Dorinta mea cea mai mare acum, este sa pot invata sa gatesc acele minunatii pe care l-am gustat de-a lungul timpului, asa ca poate voi face un curs care sa ma ajute!

P.S. Inca nu imi place maioneza!